Home

Relaţii bilaterale

Scurt istoric

Primele informaţii în Ţările Române despre această ţară latino-americană datează de la sfârşitul veacului al XVIII-lea, „Secolul luminilor”. Ele se datorează mitropolitului cărturar moldovean Amfilohie Hotiniul şi lucrării acestuia, De obşte gheografie, apărută la Iaşi în anul 1795. Lucrarea este o traducere şi o prelucrare a cărţii lui Claude Buffier (1661 – 1737), Pratique de la mémoire artificielle pour apprendre et retenir la chronologie, l’histoire et la géographie, lucrare apărută în patru volume, în intervalul 1701 -1705. În cartea lui Amfilohie Hotiniul, într-un capitol dedicat „Americei despre miazănoapte”, se arăta că aceasta cuprindea „Franţîia Noaî” (Canada), „Englitera Noaî”, Florida şi „Mesicu Nou” şi „Mesicu Vechi”, cel din urmă numit şi „Ispania Noaî”. Se mai dădeau şi longitudinea şi latitudinea oraşului Mexico – 273 de grade „lungime” şi 20 de grade „lăţime”.

Alte informaţii despre Mexic găsim şi în lucrarea Gheografia sau scrierea pământului, traducere şi prelucrare de Nicola Nicolau după acelaşi scriitor francez sus-menţionat, Buffier, lucrare apărută în limba română la tipografia Universităţii din Buda, în două volume, între anii 1814 – 1815.

În primele decenii ale secolului al XIX-lea au apărut articole despre Mexic şi despre poporul mexican, în ziare ale epocii. Cităm astfel articolul Despre obiceiurile mexicanilor, publicat în 1838 în „Curierul românesc” şi articolul Viziunea de la Cacahuamipla, publicat în 1843 în „Albina românească”.

Începând cu cea de-a doua jumătate a acelui secol, românii încep să se deplaseze personal în Mexic, stabilind contacte directe cu ţara şi poporul mexican. Primii dintre ei au sosit în Mexic în anul 1862, ei fiind încadraţi în corpul expediţionar trimis de împăratul Franţei, Napoleon al III-lea, pentru a înfrânge revoluţia naţională mexicană condusă de Benito Juarez. Participant la campanie, românul George Bibescu a ţinut un jurnal al operaţiilor. Mai târziu, acesta îi va servi la elaborarea unui amplu volum, Au Mexique, 1862, în care, alături de elemente de ordin strict militar, erau cuprinse şi date şi informaţii referitoare la istoria, geografia şi economia Mexicului, precum şi la compoziţia etnică a populaţiei, religie, obiceiuri, port.

Un alt participant la acelaşi eveniment a fost şi maiorul de cavalerie Iarca, decorat pentru actele sale de bravură de comandamentul militar francez. Doi ani mai tîrziu, în 1864, soseşte cu un nou contingent, în sprijinul împăratului Mexicului, Maximilian, instalat de Napoleon al III-lea, căpitanul-doctor Ilarie Mitrea, român din Răşinari, de lângă Sibiu. Medicul militar a primit imediat comanda de a organiza asistenţa medicală a garnizoanelor militare dintr-un district de graniţă. La un moment dat, într-una din deplasările sale prin ţară, convoiul din care făcea parte şi Ilarie Mitrea a fost atacat de insurgenţii mexicani ai lui Juarez şi, după o luptă sângeroasă, capturat. Luat prizonier, medicul militar român a fost pus în faţa alternativei de a-şi practica meseria îngrijindu-i pe mexicanii care-l atacaseră şi cu care se luptase. El se va achita de această sarcină profesională, dar şi umanitară, cu dăruire şi pricepere. Perioada îndelungată a prizonieratului îl va determina pe medicul român să treacă de partea insurgenţilor. Juarez însuşi, apreciindu-l şi preţuindu-l la justa lui valoare, îi va da aproape aceeaşi sarcină: asigurarea asistenţei medicale în regiunile de răsărit ale Mexicului, ocupate de rebeli. Mitrea îşi va îndeplini cu abnegaţie şi profesionalism şi această misiune, după care, în 1867, va părăsi Mexicul, revenind în satul natal, Răşinari. Medicul transilvănean a adus cu sine o impresionantă colecţie de obiecte de artă populară mexicană, între care renumitele piese de ceramică de Tabasco, precum şi arme tradiţionale indiene. Toate acestea şi-au găsit locul la Muzeul de Etnografie din Viena. Neobositul medic a făcut şi cercetări privind viaţa materială şi spirituală a poporului mexican. La întoarcerea în ţară, Mitrea va publica impresiile sale despre experienţa mexicană în paginile revistei „Albina” din Viena.

Un alt călător şi explorator român care a ajuns la sfârşitul secolului al XIX-lea în Mexic a fost Iuliu Popper, care în intervalul 1884 – 1885 a lucrat ca redactor la ziarul „Diario de Los Foresteros” („Ziarul pădurilor”). Din Mexic, inginerul român va porni spre Argentina şi Ţara de Foc.

În primul deceniu al secolului XX, Mexicul a fost străbătut de exploratorul şi geologul Gregoriu Ştefănescu, profesor la facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. De altfel, savantul român a şi participat la al X-lea Congres Internaţional de Geologie, desfăşurat în toamna anului 1906 la Mexico City.

În anul 1910, patru tineri români, studenţi la Paris, Dumitru Dan, Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu s-au angajat să efectueze o călătorie pe jos în jurul lumii, globetrotting, organizată oficial de „Touring Club of France”. Doi dintre ei, Dumitru Dan şi Paul Pârvu, au traversat Mexicul de la frontiera cu S.U.A. până la Tampico.

Primele documente diplomatice bilaterale datează din anul 1880, în care a fost notificată – de către partea română – şi salutată şi recunoscută – de către partea mexicană – independenţa României. La 20 aprilie era făcută de către principele Carol notificarea independenţei României, iar în scrisoarea de răspuns, din 30 noiembrie, preşedintele Mexicului, Porfirio Diaz, menţiona că a primit „cu cea mai mare satisfacţie notificarea privind independenţa României” şi că doreşte ca cele două ţări să cultive „relaţii cordiale”. Aceleaşi scrisori protocolare vor fi schimbate un an mai târziu, în 1881, cu prilejul proclamării regatului României.

Vreme de patru decenii, în perioada 1885 – 1926, s-a desfăşurat o veritabilă campanie de încercări, toate eşuate, din păcate, de înfiinţare a unui consulat onorific al României în Mexic. Astfel, la 22 iunie 1885, ministrul plenipotenţiar al României la Bruxelles, Ion Văcărescu, i-a propus ministrului Afacerilor Străine, Dimitrie A. Sturdza, crearea unui consulat onorific de categoria a II-a la Vera Cruz şi numirea ca titular a lui José Gonzales Páges, recomandat şi de ministrul Mexicului în capitala belgiană. Apreciindu-se lipsa de necesitate şi utilitate a unui atare consulat, autorităţile de la Bucureşti nu au dat un curs favorabil propunerii. Acealaşi rezultat l-au avut şi solicitările adresate de de către J.M. Crespo (12 octombrie 1899), reprezentantul unei firme de import de maşini-unelte, Carl Reichert (30 septembrie 1911) şi Robert Habermann (1921). Iniţiativa va fi reluată apoi de ministrul plenipotenţiar al României la Washington, Anton Bibescu, la 2 ianuarie 1923, însă va avea acelaşi deznodământ negativ. Nu va fi ultimul demers. La 6 iunie 1924 şi la 5 iulie 1926, Hermann Rosenow şi Armin Anton von Ehrenberg vor depune cereri, rămase însă fără răspuns.

Relaţiile bilaterale vor avea o nouă perspectivă la începutul deceniului patru al secolului trecut când, în anul 1931, Mexicul a intrat în calitate de stat component în Societatea Naţiunilor. Despre acest eveniment s-a referit în termeni elogioşi, în discursul de închidere a celei de-a 12-a sesiuni ordinare a Adunării Societăţii Naţiunilor, rostit la 29 septembrie 1931, preşedintele acestui forum, marele diplomat român Nicolae Titulescu:

„Pe această cale spre universalitate – afirma el de la tribuna Societăţii Naţiunilor – cea de-a 12-a Adunare a putut să înregistreze progrese de cea mai mare importanţă. Intrarea Mexicului în împrejurările actuale dovedeşte că, dacă criza de încredere s-a extins în toată lumea, există totuşi un domeniu în care n-a putut pătrunde: este acela al Societăţii Naţiunilor”.

În sfârşit, la mijlocul deceniului respectiv, cele două state făceau pasul decisiv, stabilind relaţii diplomatice bilaterale la nivel de legaţii, conduse de trimişi extraordinari şi miniştri plenipotenţiari. La 1 octombrie 1935, diplomatul de carieră Dimitrie Drăghicescu era numit trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României în Mexic. Sosit la Mexico City la 18 decembrie, diplomatul român era primit în audienţă, la 23 decembrie 1935, de ministrul mexican al Afacerilor Externe, generalul Hay. Acesta a ţinut să exprime „profunda simpatie ce poporul mexican păstrează poporului român..., simpatie firească, date fiind afinităţile de civilizaţie ce unesc cele două popoare”. În replică, Drăghicescu a declarat că guvernul român ar fi bucuros să primească la Bucureşti un reprezentant diplomatic oficial al Mexicului, la care interlocutorul său l-a asigurat că Mexicul va numi în cel mai scurt timp un ministru în capitala României.

La 7 ianuarie 1936, Dimitrie Drăghicescu şi-a prezentat scrisorile de acreditare în faţa preşedintelui Lazaro Cardenas. Ceremonia oficială a fost urmată de o convorbire cordială, în care şeful statului mexican a făcut cunoscută „simpatia sa pentru România, inspirată din solidaritatea latină”. În baza reciprocităţii, la 23 septembrie 1936, guvernul român îşi dădea agrementul pentru numirea lui Vicente Veloz Gonzalez în calitate de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al Mexicului la Bucureşti. La 20 noiembrie acesta sosea la Bucureşti, iar la 9 decembrie (1936) îşi prezenta scrisorile de acreditare regelui Carol al II-lea.

La un an de la aceste evenimente, însărcinatul cu afaceri al României la Mexico City, Vintilă Petala, a propus în două rânduri, la 23 octombrie şi 5 noiembrie 1937, deschiderea a două consulate onorifice în oraşele Monterey şi Vera Cruz, indicând şi persoanele care ar putea ocupa aceste funcţii. Diplomatul argumenta că şi alte state, precum Cehoslovacia, Polonia, Danemarca, Elveţia şi Suedia aveau consulate de categoria a II-a în cele două oraşe mexicane. La 3 februarie 1939, ministrul român al Afacerilor Străine, Grigore Gafencu, îi comunica lui Vintilă Petala că „ar fi dispus să creeze un consulat la Vera Cruz” şi a cerut recomandarea unei persoane care să aibă şi agrementul guvernului mexican. Petala nu a răspuns şi lucrurile au rămas în acest stadiu.

La 15 octombrie 1940, guvernul generalului Ion Antonescu a întrerupt relaţiile diplomatice cu Mexicul, prin rechemarea în ţară a însărcinatului cu afaceri, Vintilă Petala, şi închiderea Legaţiei României de la Mexico City. Însărcinatul cu afaceri al Mexicului la Bucureşti, Francisco Vasquez-Tressera, a fost informat că interesele României în Mexic vor fi reprezentate de Legaţia României la Washington.

Primind înştiinţarea desfiinţării legaţiei, la mijlocul lunii septembrie 1940, Vintilă Petala atrăgea atenţia autorităţilor de la Bucureşti, la 24 septembrie 1940, că state din Europa ocupate deja de germani, ca Norvegia, Danemarca, Belgia sau Polonia continuau să-şi menţină reprezentanţii diplomatici în capitala Mexicului, „unde se formează o parte a opiniunei americane şi unde se întâlnesc toate curentele acestui continent”. În consecinţă, el socotea utilă înfiinţarea unui consulat general onorific al României la Mexico City, propunându-l drept titular pe Pablo Martinez del Rio, profesor de istorie la Universitatea Naţională. Guvernul de la Bucureşti nu a dat curs propunerii.

La 24 decembrie 1941, relaţiile diplomatice dintre cele două state au fost întrerupte din cauza războiului, în urma declarării stării de război între S.U.A. şi Marea Britanie, pe de o parte şi România antonesciană, pe de altă parte.

Relaţiile vor fi reluate în anii dictaturii comuniste, între R.S. România şi Statele Unite Mexicane.

În intervalul 7 septembrie – 8 octombrie 1968, a avut loc vizita oficială a unei delegaţii guvernamentale române în câteva ţări din America Latină – Mexic, Venezuela, Columbia, Chile, Peru şi Uruguay. În timpul vizitei în Mexic, a fost semnat primul Acord interbancar româno-mexican şi a fost deschisă o Agenţie Comercială Română la Mexico City.

Cinci ani mai târziu, la 20 martie 1973, România şi Statele Unite Mexicane restabileau relaţiile diplomatice, la nivel de Ambasadă.

Acreditarea observatorilor internaționali și a reprezentanților instituțiilor mass-media străine la referendumul naţional de revizuire a Constituţiei din 6 şi 7 octombrie 2018

28.09.2018

Ambasada României în Mexic vă informează că Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) a emis Hotărârea nr. 452 din 21 septembrie 2018 care…

Anunţ privind organizarea referendumului pentru revizuirea Constituţiei României în perioada 6 şi 7 octombrie 2018

25.09.2018

• Întrebarea supusă referendumului: „Sunteţi de acord cu Legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?”; alegătorii…

Ghișeul consular online

18.01.2017

Cetățenii români care au reședința sau domiciliul în străinătate pot accesa site-ul www.econsulat.ro pentru a solicita orice servicii consulare de care …